Wednesday, March 29, 2006

Scrisoare catre o amica

Scrisoare catre o amica

Deocamdata o duc bine; nu ma plang. In privinta sentimentelor, recunosc, sunt mai invaluita in iubire ca oricand!

E minunat sa stii ca sunt persoane care se gandesc la tine; iar eu, mai mult de atat nici nu-mi doresc.

Am plecat din tara doar cu speranta ca voi izbandi. Dumnezeu (si soarta) mi-a dat un "branci", o lacrima de noroc si acum simt ca am tot ce mi-as putea dori.

Sunt inca pe listele inspectoratului scolar, ca prof. substitutor, dar deocamdata nu m-au chemat sa lucrez (ce e drept vacanta aici abia s-a terminat de doua zile, asa ca mai e timp). Abia reintru in firescul american.

Am plecat din tara cu viza de logodnica de data asta, nu cu bursa si nici cu viza turistica; pe asta n-am reusit sa o mai obtin, iar facultatea aici costa enorm (peste 20.000$ / an).

Sunt intr-un moment din viata cand am totul si n-am nimic, decat o speranta si credinta in Dumnezeu. Dar nu disper. Mi-am facut cativa prieteni buni in New York; am reusit sa dau si de cativa romani - chiar si baiatul vecinilor mei din valcea e pe aici... Asa ca ma simt din ce in ce mai sigura pe mine. Insa... stii cum e cand depinzi de niste hartii. Sau poate ca nu stii...

Pe 10 iunie am interviul pentru green card temporar. Daca totul merge bine, poate ca voi fi nitel mai vesela. Pana atunci, sunt fericita cat mai am timp; fiindca deocamdat'... nu mai am ce sa pierd. Nu am nimic, nici un statut, nici un suport financiar, ... nimic. Dar ma am pe mine si, din fericire, sper ca am si prieteni buni (adevarati, vreau sa spun).

In viata nu e niciodata prea tarziu sa o iei de la capat. Si apoi, eu cred in spusele lui Cioran: "Viata nu e nimic fara un pic de nebunie". Plecand spre nimic, de data asta, am riscat enorm de mult. Si tot ce sper e sa nu fi fost un risc inutil.

Pe zi ce trece ma conving ca, uneori, cand simti ca nu mai ai nimic de pierdut, e bine sa stii sa si risti sa te arunci in gol.

Ganduri de micuta acrobata, care a prins o funie in zbor....

Mi-e dor de voi si de veselia noastra inocenta! Si vreau sa stii ca sunt mereu cu voi; de cate ori danseaza cineva, dansez si eu. Viata e un ring de dans; iar eu nu pot sa stau jos. Danseaza cu mine Stef! Traieste viata cat mai poti. E atat de scurta si e atat de pacat sa fi las si sa stai jos de teama ca alti te vor calca pe picior!

Ne despart 12 ore si un ocean imens de zbor... Dar sufleteste, ... vorbesc cu tine ca si cum esti numai peste drum, sau in celalalt colt de Bucuresti.

Pe curand, Stefania!

Pe curand....

No comments: