Jurnal American (5)

Jurnal American (5)

6/23/02

Nu stiu cat de bine este sa pornesti la drum prin SUA acum, cu toate amenintarile teroriste de aici, insa eu una sunt de neoprit. Estul imi "apartine" mie! Si acum cu caldurile astea "tropicale" nu pot decat sa ma bucur ca sunt aproape de ocean.

Dar sa va spun pe unde am mai umblat. Am pornit-o din Boston - orasul in care se spune ca singuraticii au cea mai frumoasa viata; Boston, cica, daca nu ti-ai gasit inca partener/a de viata sau prieten/a e locul cel mai potrivit pentru tine. Mie una imi place sa-i admir cladirile impozante, arhitectura, statuile care-ti povestesc (prin tablite explicative) istoria cetatii, portul plin de ambarcatiuni de agrement si de vapoare luxoase..... Si pentru ca in calatoria mea sa fiu pazita de cele rele si sa am noroc, am dat un tur pe la vrajitoarele din Salem.

Salem, aflat la vreo o ora jumate de Boston - cu masina - si-a legat numele de legenda asa-ziselor vrajitoare ucise acolo acum aproape doua secole, in toiul inchizitiei si "terorii" din partea bisericii catolice. centrul vechi al orasului adaposteste Muzeul si Satul Vrajitoarelor, iar strada principala e garnisita cu magazinase unde poti gasi orice in materie de magie (fie ea alba ori neagra).

Satula de atata obscuritate, am zis sa ies la lumina si sa o "intind" spre citadela realismului american, unde "Time is money" mai mult ca oriunde. World Street e acolo sa o dovedeasca.

New York-ul m-a primit cu bratele deschise si m-a lasat sa-i traversez majoritatea podurilor. De pe poduri, mai ales de la nivelul superior al magnificului Brooklin Bridge, metropola se arata superba, putintel in ceata - de asta data - ca o imagine feerica din visul tuturor celor care spera sa ajunga aici macar o data in viata.

Nu stiu de ce, nu pot sa-mi explic, insa desi New York este si in Queens, Brooklin, Albany... pentru mine numele reprezinta Manhattan - peninsula faimei, banilor si a zgarie-norilor.

Un localnic imi spune ca in New York e frumos doar sa vii in vizita nu sa ramai aici. Stiu ca viata e grea chiar si in "capitala tuturor posibilitatilor"; mai ales ca i-am vazut de-a lungul pelegrinarilor mele pe aici ambele fete - "aurul si drogurile". Asa ca prefer sa iau in serios sfatul prietenesc si sa ma incumet la o noua peripetie: Atlantic City.

Ce loc iti poate permite sa vezi ce usor e sa te joci cu viata si banii mai bine ca un ghetou la marginea caruia cazinourile isi ridica impresionantele cupole aurite pentru a umbri oceanul.

De ceva vreme voiam sa vizitez acest "Las Vegas al coastei de est". Nu pentru ca ar fi multe de vazut. Insa ma fascineaza aceasta trecere subita de la infam la sublim, de la inadmisibil la incredibil, de la 100$ la 1000$ si invers in 5 minute ori mai putin. Si, fireste, nu pot ignora faptul ca am avut printre altele si sansa de am racori in apa Atlanticului - mult mai calda aici decat la Boston, dar la fel de inchisa la culoare.

Ei, cat ma priveste cam aici se termina aventura ultimelor saptamani petrecute in America. Saptamana viitoare s-ar parea ca se lasa cu barbaque la Cape Cod. Pai ce, numai canadieni....? :-)

Toate cele bune si o viata ceva mai vesela,

Denisa